Serviciul de evaluare psihologică

Evaluarea psihologică clinică contribuie la identificarea factorilor de natură psihologică ai  copilului/adultului, care pot conduce la recomandări pentru intervențiile la nivel medical sau comportamental.

Pentru copii este foarte important să se identifice din timp problemele de ordin psihologic care contribuie la menținerea unor comportamente de inadaptare din punct de vedere social. Astfel se pot realiza planuri educațioale individualizate care să ajute la adaptarea socială a acestora.

Pentru copiii până în 3 ani medicul pediatru este cel care realizează o evaluare medicală și poate semnala eventuale probleme comportamentale. Cu toate acestea, psihologul clinician este cel care are competență în evaluare comportamentului, limbajului, intelectului, motricității fine și grosiere etc. Acesta este cel care poate evidenția o discrepanță între vârsta cronologică și vârsta mentală a copilului și poate recomanda intervenția potrivită pentru stimularea copilului în direcție cognitivă, psiho-motrică, de limbaj pentru asimilarea decalajului de dezvoltare.

Orice demers de consiliere sau de psihoterapie începe cu un proces de evaluare psihologică.  Pe parcursul evaluării psihologice se strâng informaţiile despre client, a căror analiză şi organizare conduc la emiterea ipotezelor diagnostice şi apoi la obiectivele intervenţiei terapeutice.

Etapele ce se urmăresc în procesul evaluării psihologice:

1. În cadrul evaluării psihologul clinician se concentrează pe identificarea problemelor cu semnificație clinică ale pacientului.
2. Odată cu identificarea problemelor de ordin clinic, psihologul urmărește identificarea factorilor psihologici implicați în menținerea problemelor pacientului.

Înainte de a începe evaluarea trebuie stabilite în mod clar obiectivele şi scopurile precise ale evaluării. După C. Schroden și B. Gordon (2002) țelurile generale ale evaluării sunt:

1. Să determine dacă există o problemă, să diferenţieze între comportamentul normal şi anormal.
2. Să delimiteze între deficitele şi resursele persoanei.
3. Să prezică comportamentul viitor sau cursul tulburării.
4. Să clasifice probleme.
5. Să stabilească liniile de ghidare ale intervenţiei.

Cele mai multe cazuri care sunt trimise la evaluare psihologică implică unele combinaţii ale acestor scopuri şi multe cazuri complexe includ toate cele cinci scopuri.

Înainte de a începe evaluarea, psihologul ia în considerare şi alte aspecte:

1. Cunoaşterea dezvoltării normale şi a dezvoltării psihopatologice. Aceasta ajută psihologul să plaseze funcţionarea emoţională şi comportamentală a copilului/adultului în interiorul unui context de dezvoltare.
2. Investigarea dezvoltării copilului/adultului și în alte arii asociate cu problemele la care se face referire.
3. Contextul problemei

Deoarece comportamentul copilului este influenţat de mediul psihosocial, este important să se determine ce aspecte ale mediului ar trebui să fie evaluate (de ex: strategiile parentale, influenţa egalilor, relaţiile cu fraţii).

Procesul de evaluare este unul ce se dezvoltă, astfel că ipotezele sunt făcute, schimbate şi confirmate pe măsură ce se strâng informaţiile.