„Există un lucru, mai vital chiar pentru știință decât metodele inteligente, și anume dorința sinceră de a afla adevărul, oricare ar fi el.” Charles Sanders Peirce, Collected Papers, vol. 5, 1934
Ne pregătim pentru venirea copilului nostru sau „învățăm din mers”?
De cele mai multe ori, la prima ședință de evaluare psihologică, majoritatea părinților rostesc aceleași întrebări: „De ce nu vorbește copilul meu? Unde am greșit? Ce ar fi trebuit să fac și nu am făcut?”.
Ca specialist întotdeauna mă gândesc cum să explic părinților că a fi PĂRINTE nu înseamnă că trebuie să știi totul, că te-ai născut învățat. Abilitățile parentale se dezvoltă în timp, funcție de capacitatea de dezvoltare a fiecărui individ.
Pentru meseria de doctor, profesor, inginer există școli specializate la sfârșitul cărora orice persoană achiziționează cunoștințele minime în domeniul respectiv. Dar, pentru meseria de PĂRINTE nu există o școală deoarece învățarea este un proces continuu, care se întinde pe parcursul întregii vieți.
A avea o familie sănătoasă, fericită, împlinită nu se întâmplă deodată. Nu mergi la un curs de parenting și gata, de mâine totul se schimbă. O familie echilibrată necesită timp, dăruire, stăruință, răbdare, înțelegere din partea ambilor soți. Este un proces de formare de lungă durată care pornește de la alegerea partenerului, formarea cuplului și a noii familii.
Majoritatea cuplurilor din ziua de azi nu mai pun accent pe importanța familiei din perspectiva creării unui climat potrivit pentru venirea unei noi ființe pe lume. Căsătoria a devenit un parteneriat social în care cuplul nou format își poate satisface mult mai ușor nevoile sociale, primare: de întreținere, alimentare. Astfel scopul principal al familiei este uitat, când de fapt acesta ar trebui să fie punctul central în jurul căruia totul să graviteze – formarea și educarea unei noi vieți.
Deci, înainte de toate cuplul trebuie să se pregătească pentru venirea copilului. Primul pas este construirea unei relații pozitive între soț și soție. Legătura emoțională, securitatea relației, securitatea personală și recompensele construiesc intimitatea dintre soți, necesare pentru dezvoltarea optimă a copilului în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, dacă cei doi soți nu se respectă, nu-și dovedesc dragostea, permanent se ceartă, se critică, se pun la punct unul pe celălalt, nu putem spune că sunt pregătiți pentru educarea și formarea unui copil. Dar dacă ei învață cum să comunice pozitiv, să se susțină unul pe celălalt, să se respecte și să-și arate dragostea unul altuia, atunci copilul lor cu siguranță va veni într-un climat pozitiv, prielnic pentru dezvoltarea sa.
Al doilea pas este stabilirea valorilor care stau la baza noii familii formate. Părinții trebuie să discute de la început ce își doresc de la copilul lor, să stabilească împreună direcția de educație a copilului, stabilirea regulilor și limitelor noii familii formate, cum doresc să se implice fiecare în educația copilului și să-și împartă sarcinile în creșterea copilului.
În concluzie primul răspuns ca specialist la întrebările părinților este legat de căutarea problemelor din viața de familie de dinainte de concepția copilului, apoi urmând să ne ocupăm de pregătirea părinților din timpul dezvoltării prenatale a copilului.
Iuliana Filip
Psiholog clinician specialist cu competență în expertiza psihologică